Nerabrarea si lipsa timpului pentru detalii considerate neimportanmte pune omul intr-o situatie limita. O constatare aduce ca rezultat plauzibil ca omului ii place graba, asteaptarea rezultatului; traieste mereu din rezultate si nu ii place sa se plafoneze.
Toata lumea se grabeste, rabdarea si asteptarea considerate virtutii pierd teren intr-o lume, care parca accelerarea din ce in ce mai tare pe banda timpului este scopul suprem pentru asteptarea unui final.
Ei bine, aceasta graba iuresa, continua nu face decat sa anuleze constiinta clipei, insemnatatea prezentului. Astfel, ea este trecuta cu vederea in planul II, lipsita de importanta si aruncata undeva in subconstient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu